"Și pulbere, țărână din tine s-a alege,
Căci asta e a lumii nestrămutată lege;
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea"

Calendar

Octombrie 2012
LunMarMierJocVinSamDum
 << <Sep 2017> >>
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

rss Sindicalizare

Afisarea articolelor postate in: 18/10/2012

Legatura dintre drob si Paradis!

Inca de la inceput trebuie sa recunosc, cu mana pe inima si cu sufletul impacat ca sunt antitalent in bucatarie.
Adica, am pornire, demaraj, dar rotile mi se desumfla pe pe parcurs, cu mult inainte de a ajunge la destinatie. Admir persoanele care stiu sa gateasca, in special barbatii care stiu sa faca asta, tocmai de aceea ma inclin in fata lor.
Iubesc profund si produsul finit...absolut de fiecare data, pentru ca, in afara de icre, pot manca absolut orice, oricand si oriunde.
N-am ifose de genul ca doar mancarea mamei e cea mai buna, pentru ca, tot cu mana pe inima, recunosc ca, de multe ori, zeci de mancaruri m-au fascinat intr-un mod in care doar in fata unei picturi celebre poti ramane impietrit.
Reteta mea preferata...pfu...e greu, dar si usor de spus! Pentru ca stiu asta, ca pe o lectie invatata in scoala generala pe de rost si cu raspunsul gata pregatit si atunci cand cineva ma trezeste din somn.
DROBUL...aceasta minune inventata de o minte absolut stralucita reuseste sa-mi incante absolut de fiecare data, simturile, simtirile si sa-mi exacerbeze trairile mele de gurmanda.
Cine si-ar fi inaginat ca intr-o bucatica de dumicat pot incapea, pe de o parte, arome nebanuite de organe de porc sau de miel, dupa preferinte, mirosuri ametitoare de piper proaspat macinat si uneori de cimbru, precum si imensitatea verdetii unei gradini de ceapa, marar si patrunjel? Cui i-ar fi trecut prin cap ca mintea omeneasca ar fi putut uni destinele organelor fierte, ale sensibilitatii verzi si ale parfumului aspru-intepator al boabelor negre de piper?
Ar fi fost o nebunie sa scriu cum prepar eu reteta mea preferata, insa o sa scriu din postura ajutorului de bucatar jucand la dublu, o data pe langa bucatareasa care mi-a dat viata si o data pe langa bucatarul care mi-a fericit inima.
Iata cu ce trebuie sa ne pregatim pentru marea intalnire cu acest fel de mancare pe care eu nu-l mananc doar de Inviere, dar cu ocazia acestei Sarbatori folosesc doar organele de miel (in paranteza fie spus drobul cu piept de pui il mananc mai des este si un produs oarecum de dieta):
  • 30 gr unt (din cel mai gras daca se poate, cu 80% grasime),
  • 1 lingurita sare (grunjoasa, ca-i mai salbatica si se intrepatrunde mai bine cu restul ingredientelor),
  • 100 ml ulei de floarea soarelui (de aici de pe la noi...nu adus din alte colturi ale lumii)
  • 1 varf de cutit de piper negru macinat (atunci, pe loc, pentru ca aroma proaspata este inimaginabila)
  • 2 buc. ceapa arpagic (pentru un plus de noblete)
  • 3 legaturi marar verde (din gradina)
  • 4 legaturi de ceapa verde (tot din gradina...cine are)
  • 2 buc. oua de gaina (proaspete si galbioare)
  • 1 kg maruntaie de miel (rinichi, ficat, inima, plamani)
  • 1 buc. prapure de miel (pentru invelirea temeinica a bunatatii ce va sa vie).
Ne prindem parul, ne asezam boneta pe cap, ne spalam temeinic pe maini, ne facem cruce de Doamne-ajuta si trecem la treaba.
Se spala bine prapurele, apoi se lasa sa stea in apa rece, pentru indepartarea oricarei urme de miros.
Maruntaiele de miel se spala in cateva ape reci, dupa care se oparesc in apa clocotita.
Apa rezultata de la oparirea maruntaielor de miel se arunca (se spune ca este toxica), apoi acestea se se pun la fiert in apa cu sare in apa cu nitica sare, cam asa, cat scaparam din doua degete si se lasa sa clocoteasca timp de aproximativ 30 de minute.
Dupa ce s-au fiert, maruntaiele de miel se scot din apa in care si-au plans pacatele si se lasa la racit.
Dupa ce s-au racit, se toaca la cutit, foarte marunt (unii prefera sa le dea la masina, dar mie mi se pare o blasfemie sa le ratacesti prin masina de tocat si sa nu mai simti gustul bucatelelor plimbandu-se prin gura plina de pofte ascunse).
Ceapa arpagic si ceapa verde se toaca marunt (ceapa verde in bucati cam de 2 cm). Jumatate din cantitatea totala de ceapa se caleste in ulei, pana cand bronzul nu le ia prea mult culoarea fetei. In tigaie se adauga maruntaiele tocate marunt si se rumenesc impreuna inca 5-10 minute, asa ca intr-o uniune premaritala, pentru buna lor obisnuinta de dinainte de casatorie.
Se scurge excesul de grasime si se lasa compozitia la racit. Dupa ce aceasta s-a racit, se adauga restul cantitatii de ceapa, mararul tocat marunt-marunt, ca picurii de ploaie, ouale batute strasnic cu o furculita pana cand fac spume de suparare, se condimenteaza dupa gust cu sare (neaparat grunjoasa) si piper (neaparat macinat fin si foarte proaspat), apoi se omogenizeaza. Eeeeee...si omogenizarea are arta ei, de aceea aici intervin si eu, ajutorul de bucatar, in timp ce chef-ul se mai odihneste o tara. Si o iau asa, voiniceste, umbland cu palma printre maruntaiele taiate si restul ingrdientelor, pan' ce simt eu ca ele se iubesc profund si nu mai au gand sa se mai desparta vreodata.
Prapurele se scurge de apa, apoi se intinde in tava unsa cu unt, ca un pat regal ce-si asteapta printul incoronat.
Se adauga compozitia astfel preparata mai sus si se niveleaza frumos, dupa care se acopera drobul cu marginile prapurelui, ca sa-i tina de cald atunci cand s-o vedea in cuptor.
Se da tava cu drob la cuptorul incins in prealabil, unde se tine timp de aproximativ 35-40 de minute, pana cand se rumeneste. Din cand in cand mai tragem cu ochiul, sa vedem ce si cum e pe dinauntru, in aceasta masinarie minunata din care se intrezaresc arome afrodisiace de carne si marar.
Ei si daca v-ati gandit ca sarim hulpavi pe drobul-minune scos din cuptor, ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Pentru ca e indicat sa-l lasam putin sa-si traga sufletul dupa turul de forta din cuptor, astfel incat atunci cand l-om taia, nimic sa nu se destrame din bucatelele mari cam cat incap de doua ori in gura.
Iata am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea drobului-minune...preferatul meu din copilarie si pana in zilele noastre.Si-oi trai fericita pana la adanci batraneti de-oi fi binecuvantata sa ma infrupt cat mai des din aceasta magica inventie a mintii omenesti!
Ei si pentru ca trebuie sa multumesc cuiva ca a trezit in mine pofte "drobiene" apuse cam de la Paste (din pacate, ca zilele-s cam scurte pentru mine in ultima vreme), atunci ma aplec in fata acestui blog in care gasiti mecanismul de participare la concurs ce are ca premii o excursie la Brasov (ehe...:), un aparat de cafea (pentru cei care isi pierd noptile) si un set de cutite (pentru cei strasnici si priceputi la manuirea lor).
Si pentru ca trebuie sa existe si un sponsor, iata-l, in prezenta maiestuosului Restaurantului Paradis din Brasov, unde mananci ca-n rai si te lingi pe "deste", uitand ca stai la masa mare. Nu vom uita ca traim in epoca "Feisbucului" si ca, asa cum toata lumea se respecta si Paradisul o face. Nu ma supar daca ii dati un Like si nu ma supar nici daca ne vom intalni vreodata...in Paradis!
P.S. Si de-o fi sa castig...oricare dintre premii...promit ca daca voi lua cutitele le foi face cadou chef-ului inimii mele, daca voi lua aparatul de facut cafea, imi voi pierde noptile, iar de-o fi sa castig excursia ei bine, atunci trebuie sa va spun ca abia astept sa ma intorc de acolo, ca sa va scriu ce-am mancat din preparatele la care chiar acum ma uit din meniul Restaurantului Paradis. Am pus ochii pe vreo cateva...o tigaie tiganeasca, niste muschiuleti de porc impletiti si un tort cu crema de zahar ars...de am numai soare in ochi si ploaie in gura!
18 Oct 2012
Admin · 564 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Prima categorie