Calendar

Decembrie 2015
LunMarMierJocVinSamDum
 << <Aug 2017> >>
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

rss Sindicalizare

Afisarea articolelor postate in: 01/01/2001

Concurs Kanal D – Câștigă un city break la Istanbul cu „Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii”!

Anul trecut am avut inimaginabila sansa sa plec in prima mea vacanta la mare, peste granitele tarii.

Nu stiu de unde sa incep sa va povestesc, pentru ca si acum sunt sunt sub imperiul trairilor pe care mi-a fost dat sa le simt in acest sejur.

Impreuna cu o prietena am plecat la drum spre statiunea Marmaris din Turcia. Teama de necunoscut si dorinta de a vedea lucruri pe care pana atunci le vazusem doar pe internet au actionat ca un energizant asupra mea si toate astea m-au facut ca drumul cu autocarul sa fie ca un drum spre paradisul mult visat.

Nu aveam sa stiu ca voi trai experienta celei mai frumoase vacante din viata mea si recunosc asta cu mana pe inima.

Pe drum, am privit hulpav fiecare coltisor pe care puteam sa-l vad prin geamul autocarului, pentru ca nu vroiam sa pierd absolut nimic din drumul acesta ce parca ma ducea spre Paradis.

Dar pana in Turcia, dupa ce am trecut prin Bulgaria, am ajuns pe feribot. Cred ca nu voi retrai niciodata astfel de momente. Traversarea stramtorii Dardanele a fost ca un vis implinit pentru mine. Valurile care mangaiau feribotul si luminile de pe maluri vazute in noapte parca intregeau aceasta feerire nocturna scaldata in lacrimile mele de fericire.

A doua zi pe la pranz am ajuns in statiunea Marmaris, unde am fost intampinati de ghida noastra Veronica, o fata absolut minunata, cu un grai ce avea un usor accest dulce moldovenesc de peste Prut si care ne-a indeplinit absolut toate dorintele.

Credea cineva ca eu sunt obosita? Nu!!!! credea cineva ca cele aproape 24 de ore de mers aveau sa fie un impediment ca sa ajung la amrea mea iubita? Nicidecum! Am lasat bagajele in camera si prima oprire a fost plaja care se intindea la o aruncatura de bat de hotel. Nimeni nu ma mai putea impiedica sa ma duc sa sarut Marea Mediterana, atat de mult visata de mine si atat de mult vizionata de mine pe internet. Eu, romanca din Focsani aveam sa fiu cea mai fericita fiinta atunci cand marea m-a imbratisat si ea, de parca m-ar fi asteptat. Marea aceasta ce era pazita de muntii din care rasarea in fiecare dimineata fix la ora 7,20 avea sa-mi fie sora, prietena, mama si fiica pentru 7 zile. O iubeam pur si simplu, o adoram…o divinizam. Cu greu ma dadeam plecata de pe malul marii, dar trebuia sa vad si alte imprejurimi ale Marmarisului.

In prima seara am luat-o la pas prin statiune. Ce mi-a fost dat sa vad, cu greu sau poate niciodata nu voi putea uita. Arbusti de leandri aplecati de flori, curmali incarcati de roade, trandafiri cataratori pana la ultimile etaje ale cladirilor, banani ce numia in poze ii vedeam. Am ajuns in bazarul din statiune in care trebuie sa recunosc ca ne-am ratacit, dar, cu ajutorul localnicilor cu sange cald care ne imbiau cu bucatele de rahat sau de baclava, ba chiar ne ofereau si mici suveniruri, am reusit sa iesim la limanul statiunii. Trebuie sa recunosc gandurile mele oarecum invechite nu m-au lasat niciodata sa cred ca cineva se poate apropia atat de mult de tine fara absolut niciun interes. Turcii sunt niste oameni absolut incantatori, plini de amabilitate si cu un sufletr larg, larg, atat de larg incat in el pot incapea toti romanii deodata.

De remarcat faptul ca poti simti gustul distractiei absolut la fiecare pas, insa cu bun simt si cu limitele unor oameni absolut civilizati.

In alta seara am vizitat o mica fabricuta de rahat. In afara de faptul ca magazinele din statiune erau pline ochi cu rahaturi si baclavale, care de care mai aromate si mai sofisticate, in fabricuta aceasta am vazut cum pasta moale si lenesa, dulce si ametitoare se tranforma in patratele colorate de rahat, siraguri de pasta dulce, sub forma de carnati, amestecate cu migdale coapte sau cu fistic aromat. Poate cineva sa se abtina cand prin fata i se perinda atatea dulcegarii? Poate cineva sa plece cu cosul gol dintr-un astfel de magazin ce vinde vise dulci si palpabile?

Faleza statiunii ne era de acum cunscuta si obisnuiam ca, in fiecare seara s-o luam la pas si o starbatem dintr-un capat in celalalt, cu riscul unor picioare grele si obosite de atatea mers, la final. Dar pur si simplu nu puteam sa ne despartim de aceasta fasie incantatoare ce granituia apa marii, pentru ca era atat de vesela, atat de animata si atat de atragatoare. Micile ateliere de familie in care se fabricau covoare, alambicuri si alte obiecte cu specific turcesc, dar si nenumaratele restaurante in care te puteai delecta cu fel si fel de nebunii necunoscute gustului tau pana atunci te atrageau ca un magnet.

Trebuie sa recunosc ca am facut un drum special intr-o zi ca sa mananc ceva absolut uluitor de gustos si inspaimantatos de simplu de realizat totodata. Un urias cartof...umplut. Un cartof de dimensiuni cam cat ale unui dovlecel verde mai gras de la noi era copt, apoi i se scotea miezul fiebinte care era amestecat cu unt, cu cascaval ras foarte fin, cu fasii de piept de pui coapte si cu cateva frunze de salata verde tocata. Amestecul acesta magic si incredibil de gustos, avea sa se intoarca in pantecele cartofului mama (sau tata...cum preferati:) pentru ca, in final, sa rezulte ceva desavarsit ce nu se poate compara, ca gust, cu multe feluri de mancare extrem de scumpe din rstaurantele selecte. Am ramas cu acest gust si cu aceasta imagine in minte si cred ca, in proxima vizita in Turcia, sigur n-o sa ratez cartoful impanat din meniul meu turcesc.

Imi doresc foarte mult sa revad Turcia si mi-as dori sa vad si lucruri noi. Sunt absolut sigura ca ma voi intoarce de acolo cu valzia plina de noi amintiri si cu mintea plina de imagini frumoase care imi vor ramane simbol al iubirii pentru o natie si pentru o tara.

Iubesc Turcia si sunt fascinata de limba turca...poate candva voi reusi s-o invat, desi am mari dubii in ceea ce priveste acest aspect. Ador aceasta tara si cred ca undeva in vietile mele anterioare, cu siguranta am crezut in Allah si mi-am acoperit obrajii cu un val straveziu. Am avut acolo un sentiment de deja vu si lucrul acesta m-a facut sa plec convinsa ca nu era prima data cand eram acolo...dar nici ultima.

 

Kanal D îti poate aduce și ție un city break la Istanbul dacă scrii pe blog o poveste despre Turcia (detalii aici). Până atunci, dacă vrei să simți și tu atmosfera specifică Turciei, Kanal D te invită să urmărești serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, în fiecare luni și marti, de la ora 20:00″.

 

 



 

09 Oct 2012
Admin · 635 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Prima categorie

Reteta pe care as pregati-o intrun vas PyroflamŸ

Iepure de camp la cuptor

06 Mai 2012
Admin · 400 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Prima categorie

Pagina precedenta  1, 2, 3