Iepure de camp la cuptor

Acest articol l-am postat pe http://www.adihadean.ro/2011/05/de-unde-vine-bucuria-gustului/ pentru participarea la un concurs

Draga Mos Craciun,
Noi suntem 3 frati, doi baietei la scoala si o surioara la gradinita si locuim in comuna Jaristea, judetul Vrancea.
Noi nu ti-am scris niciodata, pentru ca nu am indraznit, dar sa stii ca te-am asteptat mereu! Spre exemplu, anul trecut, am stat cu nasucurile lipite de geamul rece si am tot privit la instalatiile luminoase ale caselor din jur. Era atata veselie in glasurile copiilor! Sigur erai acolo! Sigur venisesi cu tolba plina! Sigur tineai copiii pe genunchi! Am adormit asteptandu-te si dimineata ne-am trezit cu atata bucurie...Am cautat cadourile, fiecare isi pusese in gand ce-si dorea sa primeasca. Din pacate nu am gasit nimic, nici sub perna, nici langa soba, nici macar in dulapul in care mama ascunde bomboane ca sa nu le mancam pe toate deodata!
Mos Craciun, nu ne-am suparat ca nu ai venit la noi! Nici macar nu te invinovatim pentru asta! Nu ai venit la noi pentru ca nu aveam curent electric, asa cum aveau copiii de la celelalte case, astfel incat tu sa poti vedea luiminitele colorate, nu am avut nici brad impodobit, langa care tu sa ai unde aseza cadourile si nici caldura in casa, pentru ca mami si tati au primit ajutorul pentru lemne abia in luna ianuarie.
Insa, anul acesta, cu ajutorul unui nene din comuna, avem curent electric. Nu de mult, de o luna de zile, insa, e de ajuns ca sa-ti lasam un bec aprins afara, ca sa stii ca noi suntem acolo. N-o sa putem pune beculete colorate, pentru ca nu stim cum sa le luam fara bani de undeva, dar te vom astepta cu cateva crengute de brad proaspat, lasate de vecinii de langa noi, atunci cand vor taia bradutul lor pentru a-l pune in casa. Nu te vom astepta nici cu turta dulce si lapte, pentru ca nici nu stim ce gust are turta dulce, insa, iti vom lasa pe prispa o bomboana, luata din dulapul mamei.
Deci, Mos Craciun, sa nu uiti! In comuna Jaristea, judetul Vrancea, unde vei vedea un bec aprins, o bombonica pe prispa si cateva crengute sa brad, sa stii ca acolo stam noi trei, impreuna cu mami si tati - familia Brinzila.
Nu am facut nicio lista cu ce-am vrea sa ne aduci, pentru ca stim ce-am vrea. Vrem fiecare cate o pereche de ghetute, pentru ca cele de anul trecut sunt mici si rupte. Nu indraznim sa cerem dulciuri, pentru ca stim ca toate costa foarte mult si nici jucarii, pentru ca, chiar daca avem 5, 8, respectiv 10 ani, ne place sa invatam mai mult decat sa ne jucam. Ne-am obisnuit cu asta de pe vremea cand nu aveam curent electric, atunci cand trebuia sa ne facem temele pe lumina, pentru ca lumanarile costa si ele si nu ne permitem. Iti mai spunem ca ne place foarte mult sa citim si ne bucuram atunci cand primim in dar cate ceva.
Te pupam, Mos Craciun! Cu mare drag, cu sinceritate si cu masri asteptari, Viorica (5 ani), Onorel-Viorel (8 ani) si Florin (10 ani).
P.S. Mi-am permis sa scriu in numele acestor copii foarte cuminti, curati si sinceri, la fel ca si parintii lor! Nu-si doresc foarte multe, poate vor primi cate ceva din ceea ce ar bucura orice copil sa stie ca vine din partea lui Mos craciun, insa stiu sigur ca acesti copii vor tine minte toata viata primul brad, primul Craciun intr-o casa avand curent electric si primle ecadouri de la Mos Craciun.
Poate ma veti intreba de ce nu au scris parintii lor. Tatal munceste toata ziua pe la diverse gospodarii din comuna, deoarece nu isi gaseste un loc de munca stabil, chiar daca-l cauta cu inversunare, iar mama, din pacate, este cam bolnava, insa nu-si neglijeaza nicio clipa copiii, in permanenta curtea fiind "impodobita" de rufe proaspat spalate.
Mi-ar placea ca juriul sa desemneze castigatorul.Am primit vestea de Concurs cu scrisori adevarate de la Mos Craciun leapsa de la Dumitra Ioana Radu

Poate plec la munte...cine stie...

Am incercat sa simt ca traiesc...am incercat sa iubesc